...uneori facem anumite lucruri şi nu ştim de ce le facem....în ziua cînd am plimbat lucrarea aceasta nu am înţeles de ce am dorit să o fotografiez fix aici....bine, m-a durut dispariţia copacului şi am gîndit cumva să dau utilitate la ceea ce a mai rămas...copacul acesta era "purtător de cruce" şi culmea anul acesta chiar îmi propusesem să pun o imagine cu el în expoziţie dar am renunţat pentru că am primit de la Piatra Neamţ ceva similar...şi am spus nu...apoi cînd am ajuns la Golia, pe 10 septembrie, să iau turnul în primire am remarcat absenţa din peisaj...m-a durut golul rămas, am oftat adînc şi am mers mai departe...astăzi am luat locul clownului!!! M-am "cocoţat" pe mine pe "piedestal"!...mi-am protejat tălpile de răceala cumplită a pavajului...şi pe pămînt era extrem de rece şi mi-a trecut prin minte să vin să stau pe buturugă...a fost o idee bună, m-a ajutat să rezist în frigul zilei...în aşteptare...după fiecare...am simţit căldura lemnului şi o imensă recunoştinţă....dar golul rămîne! Mulţumesc copacule! Mîinile mi le-am încălzit la flacăra unei lumînări aprinse în memoria celor ce nu mai sînt şi au lăsat şi ei nişte goluri pe undeva....pentru cei care au fost la Golia astăzi ştiu că am părut cel puţin ciudată, nu aveau de unde să ştie că eram doar extrem de înfrigurată...
No comments:
Post a Comment